Un subiect care a generat controverse la nivelul întregului glob este vaccinarea. În acest  articol veți găsi informații utile despre această temă, argumente ce susțin această metodă de imunizare a organismului, precum și miturile existente în zilele noastre despre vaccinare. Informațiile prezentate mai jos au fost structurate și prezentate de către Andreea Treteanu (specializarea biochimie, anul al III-lea) în cadrul cursului de Bioinformatică.

 

Ce reprezintă vaccinul?

 Vaccinurile constituie preparate biologice ce manifestă proprietăți antigenice și au capacitatea de a declanșa apariția unui răspuns imun la nivelul organismelor supuse vaccinării.

 

Ce tip de răspuns imun declanșează vaccinul?

Există vaccinuri care determină apariția unui răspuns imun de tip umoral, din această categorie făcând parte majoritatea vaccinurilor, însă există și vaccinuri care determină apariția unui răspuns imun de tip celular (vaccinul BCG), aceasta reprezentând practic o clasificare a vaccinurilor în funcție de mecanismul lor de acțiune.

Un alt tip de clasificare ar fi cel în funcție de conținutul biologic, astfel au fost dezvoltate vaccinuri ce conțin:

  • microorganisme vii atenuate;
  • microorganisme inactivate;
  • componente microbiene purificate, proteice sau polizaharidice conjugate proteic;
  • proteine recombinate;
  • anatoxine;

 

Cum funcționează un vaccin?

În vederea obținerii unui vaccin, agentul patogen este modificat. Odată obținut, acesta poate fi administrat fie doar persoanelor doritoare, fie tuturor, în cazul în care vaccinul respectiv face parte dintr-un program obligatoriu de vaccinare. Protecția imunologică se instalează după un interval de timp variabil din momentul inoculării (săptămâni/luni), în funcție de vaccin, și este de lungă durată (ani). Astfel, în cazul unei expuneri ulterioare a persoanei vaccinate la agentul patogen respectiv, organismul prezintă deja toate armele necesare combaterii acestuia.

Cercetarea și dezvoltarea unui vaccin nou durează aproximativ 10 ani. Producția unui vaccin este, de asemenea, un proces destul de îndelungat. De exemplu, în cazul vaccinului gripal este nevoie de 3-6 luni, în timp ce pentru vaccinul hexavalent este nevoie de 22-24 de luni.

 

Reprezintă vaccinarea un beneficiu real sau mai degrabă un pericol asupra sănătății publice? 

Din perspectiva trecutului, a reușit oare vaccinarea să își lase amprenta asupra istoriei? Cu siguranță că da. Amintesc aici de:

  • Eradicarea variolei;
  • Reducerea semnificativă a cazurilor de rabie și chiar eliminarea acestora în unele țări europene;
  • Reducerea semnificativă a cazurilor de poliomielită;

Ne este cunoscut tuturor faptul că în cadrul procesului de eradicare a variolei, medicul generalist englez, Edward Jenner, a avut un rol esențial, odată cu ocazia descoperirii primului vaccin, împotriva variolei, în anul 1796. Din păcate, până în prezent, variola reprezintă singura boală infecțioasă eradicată ce se adresează umanității.

În ceea ce privește rabia, ea nu este un candidat pentru suprimare din cauza rezervorului animal, însă numărul cazurilor a scăzut semnificativ după obținerea vaccinului antirabic. În acest caz, în spatele cortinei se află celebrul microbiolog Louis Pasteur.

De asemenea, introducerea și utilizarea pe scară largă a vaccinurilor anti polio a avut un impact semnificativ asupra apariției cazurilor de poliomielită, iar boala a dispărut din multe țări în decursul aniilor  '70 -'80. În anul 1988, Adunarea Mondială a Sănătății a propus eradicarea globală a poliomielitei până în anul 2000. Din păcate, rezultatul nu a fost cel așteptat, însă 4116 de cazuri au fost raportate la nivel mondial în anul 1997, ceea ce reprezintă o scădere cu 90% față de situația din 1988 .

Există boli care pur și simplu nu ne mai îngrijorează din momentul în care a fost obținut un vaccin care să ne ofere protecție împotriva lor, deși acestea au reprezentat la un moment dat o adevărată amenințare. Din acest punct de vedere, în centrul atenției se află difetria, tetanosul și pertussisul (tusea convulsivă), ce pot fi prevenite astăzi printr-un vaccin trivalent. Cu vaccinurile existente la momentul actual, bolile prezentate anterior nu par să candideze pentru procesul de eradicare, dar cel puțin  prin intermediul vaccinării, răspândirea lor este eficient controlată.

Perspectiva prezentului: dacă în trecut  puterea unui vaccin părea să fie de-a dreptul  tămăduitoare, iar oamenii recurgeau la aceasta metodă de imunizare fără nici un fel de ezitare, în prezent, acestui subiect i s-a atribuit o nuanță puțin mai delicată. Deși, pare a fi un paradox, tocmai rata foarte ridicată de vaccinare din trecut și prin urmare reducerea  cazurilor de infecție, pare să fi influențat populația să nu mai apeleze atât de frecvent la această soluție. De ce? Din cauza mentalității de tipul: ,,boala respectivă nu mai este răspândită în regiunea noastră, de ce să îmi mai vaccinez copilul împotriva ei?” Această opinie este greșită. Deși boala respectivă se află la mii de kilometrii distanță, o simplă vizită a unui cetățean în regiunea infectată, fără ca acesta să fi fost imunizat în prealabil, și întoarcerea lui acasă poate declanșa o nouă epidemie.

În prezent, populația globului pare să fie împărțită în două mari categorii: persoane ce cred încă în puterea vaccinului și persoane care susțin cu tărie că vaccinul reprezintă un adevărat pericol pentru sănătatea publică. 

În primul caz, este foarte ușor de intuit care sunt motivele pentru care oamenii privesc vaccinarea ca principală armă împotriva declanșării unei epidemii. Ei au învățat din greșelile și experiențele trecutului, nedorind să mai experimenteze situații asemănătoare. În schimb, în ceea ce privește cea de-a doua categorie, nu era foarte clar care sunt motivele pentru care oamenii refuză administrarea vaccinurilor. În vederea elucidării acestui mister opinia publică a fost de mare ajutor.  A fost realizat un studiu în cadrul căruia oamenii dintr-o anumită regiune erau opriți pe stradă și întrebați care este opinia lor în privința vaccinării și cum își pot susține această opinie. Bineînțeles, au existat atât răspunsuri pro, cât și răspunsuri contra. Mai jos sunt prezentate câteva afirmații ale persoanelor din categoria antivaccinistă:

"Vaccinul provoacă autism"

În 1999, un studiu realizat în acest sens, NU a identificat nici o asociație de tip cauzal între vaccinul ROR (rujeolă-oreon-rubeolă) și autism la 12 luni de la administrare.

În 2001, datele au fost reanalizate în articolul ”MMR and autism: further evidence against a causal association”, rezultatul fiind similar [5].

În 2002, un experiment în care au fost incluși toți copiii născuți în Danemarca în perioada 1991-1998 (537.303 copii) demonstrează că riscul de a dezvolta autism a fost similar pentru copiii vaccinați și cei nevaccinați [3].

În 2004, un studiu tip caz-control în care au fost incluse 1294 cazuri și 4469 martori a concluzionat că vaccinarea nu se asociază cu autismul [4].

A urmat un raport al Institutului de Medicină din SUA care a analizat metodele, rezultatele și concluziile celor mai relevante studii care urmăreau asocierea vaccin ROR-autism. În urma analizării a 22 de studii, doar 5 dintre acestea au întrunit criteriile unui design și a unor metodologii corespunzătoare. Toate aceste 5 studii au avut aceeași concluzie: nu există asociație între vaccinul ROR și autism [2].

 

"M-am vaccinat antigripal și am făcut gripă. Nu mă mai vaccinez în viața mea. Vaccinurile nu sunt bune de nimic"

Din aceasta afirmație derivă întrebarea: pot face gripă chiar dacă m-am vaccinat antigripal? Da, este posibil, din mai multe motive. În primul rând, sunt necesare două săptămâni post-vaccinare pentru a ne putea considera protejați. Dacă în aceasta perioadă suntem expuși la infecția cu virusul gripal, atunci este foarte probabil să ne îmbolnăvim de gripă. De asemenea, în mod normal, vaccinul antigripal sezonier oferă protecție împotriva a trei tulpini virale, cele trei tulpini fiind stabilite în fiecare an în funcție de virusurile circulante. Având în vedere polimorfismul virusului gripal, este foarte probabil sa fim expuși la o formă a virusului, față de care vaccinul nu ne oferă protecție. Chiar și în acest caz, vaccinul funcționează în sensul că manifestările nu vor fi atât de severe.  În plus, există situația în care  producția vaccinului nu se realizează la nivel intern, ci este obținut din import. În cazul unor diferențe între tulpinile circulante din regiunea în care a fost realizat vaccinul și tulpinile circulante din zona în care a fost administrat vaccinul, actul vaccinării nu mai prezintă o eficiență atât de mare.

 

"Vaccinurile conțin mercur și putem fi otrăviți"

Ei bine, la o simplă privire asupra unui prospect, ne putem da seama că unele vaccinuri nici măcar nu conțin mercur. Există însă și vaccinuri, care prezintă printre altele mercur, însă nu este vorba despre acel mercur din termometre, iar cantitatea este absolut nesemnificativă.

Ce spun studiile: mercurul este prezent în vaccinuri sub formă de sare, numită tiomersal. Tiomersalul conține 49% mercur, dar este metabolizat de corpul uman sub formă de etil-mercur, total diferit de metil-mercur, cunoscut pentru efectele sale toxice asupra omului. Așadar, mercurul ca element și tiomersalul ca substanță ce conține elementul mercur, nu sunt similare [1]. Un studiu realizat în acest sens, demonstrează că a afirma că te poți intoxica cu mercur în urma administrării unui vaccin este similar cu a spune că te poți intoxica cu clor în urma consumului de sare, întrucât știm că în componența sării de bucătărie există ioni clorură.

Un alt argument a adus în discuție este reprezentat de reacțiile adverse post-vaccinale: în general, efectele adverse post-vaccinale sunt reacții locale, minore, precum roșeață la nivelul pielii, durere, febră, însă toate acestea sunt semne că sistemul imunitar reacționează. Oamenii trebuie să înțeleagă că nu există o componentă negativă în vaccin care determină aceste reacții, ci responsabilă este chiar propria noastră imunitate.

 

 

,,Prin vaccinuri, ăștia care conduc lumea vor să ne omoare. Ei spun că ne imunizează, când de fapt ne injectează viruși și bacterii, ca să reducă numărul populației’’

Studiile arată că reacțiile adverse severe post-vaccinale de tipul șocului anafilactic sunt menționate într-un procent de 1 la un milion de persoane vaccinate, pe când rata de deces în lipsa vaccinării este mult mai ridicată.

Într-adevăr nu putem contrazice ultima afirmație. Este adevărat că în urma vaccinării sunt injectate virusuri și bacterii, însă acesta este principiul ce stă la baza unui vaccin. Cu toate acestea, persoanele care sunt împotriva vaccinului ar trebui să înțeleagă faptul că acești agenți patogeni sunt inactivați sau prelucrați în vederea diminuării intensității procesului infecțios declanșat după administrare. Cât despre prima afirmație, nu putem ști ce fel de dușmani avea cetățeanul respectiv, dar în mod normal vaccinurile nu își propun să reducă numărul populației.  Dimpotrivă, vaccinarea își propune să lase o amprentă pozitivă asupra sănătății publice.

 

În ceea ce privește viitorul, putem spune că va exista cu adevărat o evoluție în dezvoltarea vaccinurilor. Este depus un efort extraordinar în vederea obținerii unor vaccinuri care să ne ofere protecție împotriva cancerului , a infecției cu virusul HIV și a bolilor neurodegenerative de tipul maladiei Alzheimer, Parkinson etc. Însă rezultatele obținute până acum sunt modeste.

Așa cum afirma un cercetător: ,,Dezvoltarea unui vaccin este un proces lung și provocator.”  La urma urmei, de ce să nu fie o provocare pentru unii dintre noi, din postura de viitori oameni de știință?

 

Concluzii

În conluzie, riscul la care ne expunem prin actul vaccinării este infim în comparațiie cu beneficiile oferite de acesta. O opinie la nivel individual nu este însă suficientă în acest caz, deoarece așa cum afirma Dr. Volker Vetter: „Vaccinarea este precum un puzzle – cu cât sunt incluse mai multe părți, cu atât mai mare este impactul asupra întregii populații”.

 

Bibliografie

  1. Baker J. P., 2008. Mercury, vaccines, and autism: one controversy, three histories. American journal of public health, 98(2), 244–253.
  2. Institute of Medicine of the National Academies, Committee to Review Adverse Effects of Vaccines, Board on Population Health and Public Health Practice, Adverse Effects of Vaccines, Evidence and Causality, The National Academies Press, 500 Fifth Street, N.W.,Washington, DC.
  3. Madsen, Kreesten Meldgaard. Hviid, Anders. Vestergaard, Mogens. Schendel, Diana. Wohlfahrt, Jan. Thorsen, Poul. Olsen, Jørn. Melbye, Mads. A Population-based Study Of Measles, Mumps, And Rubella Vaccination And Autism. The New England journal of medicine. 2002; 347(19):1477-82
  4. Smeeth L., Cook C., Fombonne E., Heavey L., Rodrigues L.C., Smith P.G.,Hall A.J., MMR vaccination and pervasive developmental disorders: a case-control study. Lancet. 2004 Sep 11-17; 364(9438):963-9.
  5. Taylor B. și colab.,1999. Autism and measles, mumps, and rubella vaccine: no epidemiological evidence for a causal association, Lancet, Volume 353, Issue 9169, Pg 2026–2029.

EU e-Privacy Directive